Eu n-am fost lovit
În moalele
capul
Când am văzut cum se strâng peştii
În buzunarul năvodului,
Doar m-am mirat niţel
Zicând ca ardeleanu –
Că erau şi pe la
noi
De peste munte –
Aşa ceva nu se
există.
Ba a
existat
Şi o
mare cuminte
Şi un vânt
ascultător
Care au luat poziţie
De drepţi
Când ţi-au auzit
vocea.
Domnule,
Când ne-ai
întrebat
Şi pe noi
Vreo doi trei
Care nu plecasem
cu gloata –
De ce nu plecăm,
Mi-a îngheţat
transpiraţia pe şira spinării
Şi lacrimile de
pe obraz
S-au făcut
ţurţuri de gheaţă.
Noi nu avem
Unde pleca.
Şi nici nu vrem
să avem
Unde ne duce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu