Îndimineţire

Fel de fel de ciudăţenii

Se petrec

Sub perfecţiunea cerului,

Începând cu ridicarea pleoapelor.

Dacă un aş şti

Că mă aştepţi,

Macarale uriaşe ar trebui aduse

Să-mi ridice genele.

Tu dormi cu faţa la fereastră

Acoperită cu verdele ierbii,

Visezi mişcând mâna a strângere,

Iar pentru mine realitatea

E o platformă nesfârşită

De închipuiri.

Chiar acum am devenit invizibil,

Te invit la dans,

Ne strecurăm printre stropii de ploaie,

Fredonăm simfonia destinului

Şi cerem binecuvântarea îngerilor

Să începă toate dimineţile

Pământului cu zâmbetul tău,

Cu fire de iarbă dese ca nisipul,

Cu sfânta ta convingere

Că suntem nemuritori.