Iarba din poiană,
Porumbul mai înalt decât călăreţul,
Floarea soarelui cât roata carului,
Bunicul cât un plop.
Înconjuram zece copii un stejar
Ieşit dintr-o ghindă de început
De ev mediu,
Dar nu-i veneam de hac
Şi nici lumea postmodernă
Nu l-a primit,
S-a lăsat el aprins
Când a vrut fulgerul.
Turta din ţăst
Pe care mi-o făcea bunica
Înainte de-a coace pâinea dospită
Peste care se scurgea istoria.
Se înălţa aburul
Ca un duh al eternităţii.
Te sprijină de mine, copilule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu