Mai slăbeşte puţin
I-am cerut lunii,
Care se rotunjise
ca un ban de argint
Când tocmai mă
deslipisem
De pământ
În căutare de
cer.
Mai ascunde-te un
ceas-două,
Am cerut soarelui
Care mă lovea în
creştetul capului
Ca un tată
vitreg,
Iar eu nu mai
puteam suporta intrigile
Neiubirorilor de
cuvânt.
Mai slăbeşte,
copilo, cât
Să pot să te trec
Prin urechile
acului.
Mă voi înţepa în
stânga,
Cam în dreptul
inimii,
Iar aţa de
borangic
Te va trage după
mine
Până la marginea
timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu