Elegie amoroasă

Paşii se numărau unul pe altul
Plutind vag peste macadam,
Nu ştiu dacă erai zeiţă sau evă,
Dar jurai că doar eu sunt Adam.

Aş fi gustat din tine, din măr,
Dar mi-am muşcat buza de jos
Mă durea, dar iubeam suferinţa
Ca să afli că sunt curajos.

Despre ce era negru sub gene
Sau cât catran învârtise roata
Nu am spus nimănui, nu spun
Nici acum şi termin cu-n gata.

Toate acestera sunt legate de sunet
De paşii care nu mai pot să-i aud,
Am fost la consult, nu am vreun defect
Doar am uitat căldura din sud

De când mă credeam isteţ ca Uliss,
Şi cu o privire îngăuream munţii
Se mirau şi-şi explicau lăutarii:
E frumos şi deştept, că-i fiul Anuţii.

Nu e vorba aici de tristeţe,
Să nu te înşele titlul ales: elegie.
Sunt acelaş adam de la facere lumii.
Actor, mă dedublez în decor şi regie.