Uneori, ca acum,
mă apucă tristeţea
Şi văd optimismul
cum o ia pe Dâmboviţa
De unde ajunge în
mare
Fără să am habar
Dacă decolorează
sau nu mediterana.
Alteori mă întreb
Dacă din perechea
început
Şi sfârşit
N-ar trebui să
lipsească felia
De la urmă
Turmă,
Brumă,
Cârmă,
Bârnă
Pe mine mă
Cheamă-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu