Or fi fost şi gondole,
Sigur că au fost,
Dar cum să cânţi o sole mio
În casa mortului.
Nici despre moarte un era vorba,
E şi aceasta o prejudecată
Născută din împerecherea
Poeziei cu regizorii.
Aş putea spune
Că-mi amintesc mirosul de alge,
Picioarele unei italience
Mai lungi decât turnul Eiffel
Sau şoldurile curbate
Ca turnul din Pisa.
Tristeţe, tristeţe, tristeţe.
Un actor bătrân,
Ca să nu fie interpretat că laudă capitalismul,
A spus că în Italia a văzut doar
Canale, canale, canale.
E ceva mai trist decat moartea.
Cobea singurătăţii
Cântată pe o singură voce
De o cucuvea răguşită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu