ASFINŢIT

Părea mare cât un cuptor

Şi frumos ca un pepene cantalup

Sau ca sânul unei femei

Care alăptează viaţa.

Nu ardea,

Doar îşi arăta distincţia,

Şi deşi cobora în mare

Avea ţinuta Afraditei.

Aş fi vrut să-i spun un secret,

Dar eram convins că va zâmbi.

Poate dimineaţă

Să fie mai vesel,

Poate va răscoli sufletul dacilor

Şi voi afla cum descântau ei

Nemurirea.

Nu-ţi fie teamă, copilo,

Nu mă închin Soarelui,

Doar îl acopăr cu zâmbetul tău

Când îi spun noapte bună.