POSTMODERNĂ

Într-o seară

M-ai întrebat

Ce gândeşte perna mea despre tine

Şi am dat cu ea de toţi pereţii

Neştiind ce să-mi spună.

Noaptea trecută am visat

Peretele transformat

Într-un tren lung

Cât toate păcatele lumii.

Prinsesem ultimul vagon,

Eram agăţat de un nor.

Tu îmi făceai semne să mă opresc

Şi tot încercai

Să-mi explici

Ce ai aflat tu

De la propria-ţi pernă,

Rudă îndepărtată

Cu o nelinişte personală.