Amalgam de doruri

Azi m-am acoperit

Cu un vers din Shakespeare,

Care nu avea nici rimă nici ritm,

Era o replică dintr-o piesă -

Cald ca o îmbrăţişare de femeie.

Voiam să te chem

Lângă mine,

Dar nu ştiam dacă te-ai trezit

Şi dacă nu vrei cumva să rămâi

Dezbrăcată

Cum este poezia după ce o ronţăie

Criticii literari.

În ăst imp,

Mâinile îmi transpirau de căldură

Ca unui condamnat la eşafod

Şi am preferat să schimb autorul.

Când te vei trezi

Voi afla de la tine

Dacă ai visat

Cocori

Sau ploaia lovea spicele de grâu

Doar să le oblige să cânte.

Mi-e dor de tine, iubito,

Ca de pântecul mamei.

Lasă în continuare

Să se prelingă

Discul cu Bach.