Sentimentala Lună ca regină

Valuri cât dealurile din podiş,

Soarele era blând ca o mamă,

Un roi căuta casă cu urdiniş,

Fericirii i se cerea vamă.

Plătisem de mult preţul cerut

De vremea care orb vremuieşte

Şi mi s-a promis nemurirea ca rut

Dacă refuz să am soartă de peşte.

Îmi plăcea apa, ca unui boboc

Abia ieşit din albă găoace,

Dar iubeam lumina fără obroc

Şi învăţasem să dorm ca pe ace

Să trec prin foc, să fug de minciună,

Să pun cuvântul mai presus de scăpare

Şi să pun limbii miere şi strună

Ca să câştig jocul care pe care.

Multe şi multe, alte şi cele

Care nu încap întro poemă

Aş fi putut risipi prin plăcere

Dacă nu aveai pe cap diademă.