Înserare

Chiar acum paserile cântă

În surdină

Şi toate necazurile lumii se scurg

În pământ,

Cum numai amintirile

Ştiu să vindece rănile.

Aveam un semn sub genunche

De la un fier de plug

Care se dovedise mai tare decât pielea

Copilului în creştere

Şi uitasem dacă e la piciorul drept

Sau la fratele lui.

Mângâindu-mi genunchii

Cu gândul la tine

L-am recunoscut:

E semnul meu de nobleţe:

Siguranţa că mă cunoaşte

Moşia bunicului meu.

Data viitoare

Când ne vom revedea

Nu-ţi mai vorbi despre călcâiul

Lui Achile,

Ci te voi urca pe umeri

Purtându-te cum Cezar

O lăsase pe Cleopatra

Să se oglindească

În apele eternului Tibru.