Pagini

miercuri, 18 iunie 2014

Din nou Ulysse


Bărcile nu putrezesc,
Valurile bat în ele cum tunurile
Izbesc zidurile,
Mi se tăbăcise pielea
Ca bocancii infanteriştilor.

Îmi era dragă o haină
Pe care o purtase tata la cununie,
Nu mai păstra tivurile
Din lână englezească,
Gulerul părea că spunzurase
Mulţi puşcăriaşi politici,
Dar încă mă încălzea.

În noapte în care mă hotărâsem
Că şi peştii mării
Au drept la viaţă
Şi le-aş putea oferi trupul
Ca jertfă păgână
A apărut ea.

Jumate căprioară, jumate vulpe,
Părea frumoasă ca un nor
Pe vremi de arşiţă,
Alergase mult
Şi nu mai avea puteri
Să zâmbească.

Şi fără să spună
A cui e,
De e zeiţă
Ieşită din înţelepciune
Ori fiică de rege al gliei
A luat vâslele
Şi a îndreptat
Corabia spre ţărm.





Niciun comentariu: