Pe mine nu m-a
pictat nimeni la baltă,
Deşi făceam nişte
salturi
De se lovea
spinarea de apă
Până săreau
stropii în nori.
În ăst timp,
Impresioniştii se
plimbau prin Paris,
Care de care mai
aproape de Notre Dame,
Când i-am
întâlnit eu prin anii optzeci
Ei încă erau
acolo
Şi stăteau la
taifas cu lumina.
Povestea e simplă
Ca a lui Danil
Prepeleac -
Am şi eu ceva de
vânzare şi caut un cumpărător
De o viaţă de om.
E marfă de preţ,
Creolina,
E o schiţă
Cu mine pe ţărm
Încălzindu-mă la
umbra ta,
Atent să nu mă
ard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu