Pagini

joi, 24 aprilie 2014

David fugărit

Nu-mi neteziţi drumul,
Lăsaţi pietrele la locul lor,
Dacă mă împiedic
E bine să cad.

Nu întindeţi mâna,
Picioarele tremurate ajută
Să auzi vuietul mării
Care te trage în adânc.

Faceţi linişte, rogu-vă,
Vreau să aud chiotele de fericire,
Muzicile şi chiotele
Pătrunşilor în palat,
Bucuroşi că doboară ziduri
Şi-mi violează slujbaşii.

Tocmai acum Absalom
E invitat să se urce în pat
Şi să-şi aleagă ţiitoare.

O, iată că vine un beţiv, spre noi,
Urcă spre Ierusalim,
Cetatea câştigată cu braţul meu drept
Pe vremea când dărâmam munţi
Cu un strigăt.

Lăsaţi-l să mă vorbească de rău,
Să mă blesteme,
Să mintă,
Să-şi verse veninul.

Şi astfel Domnul meu
Va vedea cât de jos
Am căzut.

Lui i se face milă

Mereu.

Niciun comentariu: