Zilele bune se văd la sfârşit,
Când li se coace rodul,
Când ochii caută în linişte
Seninul cerului
Şi descoperi steaua preferată.
A mea tremură
Ca o întrebare,
Ca o piftie,
Ca inima vrabiei
Ca puiul rămas singur în cuib,
Ca trestia,
Ca frica.
Iov aştepta cu groză înserarea
Ştiind că după ea
Vine o nouă zi cu vechi chinuri
Şi cu întrebări la care
Singurul
Care cunoaşte răspunsul
Nu răspunde.
Aş vrea să plâng de emoţie,
Dar de o vreme
Lacrimile un mai au preţ
Deşi totul se vinde,
Iar dragostea se cerşeşte
În unghere.
E seară şi steaua mea
Zâmbeşte
Ca o puştoacă de cartier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu