Pagini

luni, 24 septembrie 2012

Toamnă târzie



Cât de adânc pătrunde
Un strop de ploaie, iubito,
Cum revine în fiecare dimineaţă
(Ca dorul de ducă, de rouă, de tine).

Adie vânt cald
Peste iaz,
Peşti nevăzuţi
(Şi inexistenţi)
Îşi cer dreptul la viaţă.

Am avut şapte fraţi,
Niciunul nu a văzut Luna,
Am rămas singur
Sub razelei ei
Şi-i caut sub stele.

Azi,
În plină zi,
Umbra lor
S-a suprapus
Peste umbra mea.

Nu te mira că am ochii verzi
Iarba e plină de zei.

Din înalt
Domnul eternităţii
Udă sufletul neamului meu.


Niciun comentariu: