Pagini

marți, 25 septembrie 2012

La un desen



(Amicului Aurel Sibiceanu)

Crucile nu stau drept,
Copile,
Şi nu vor urca niciodată la Cer,
Ele sunt ca gândul păcătosului,
Vameşului,
Fariseului,
Bogatului.

Cum era să se ridice spre înălţimi
Lemnul greu al gloatei
Ucigaşe,
Apa din ligheanul lui Pilat
Încă nu se uscase
(Şi nu se va usca vreodată),
Sângele de pe tipsia
Care a avut neruşinarea
Şă ţină capul lui Ioan
Deasupra
Se prelinge.

Taina crucii e doar Pământul.

Furnicile-om au fost de la început
Plămădite
Din pământ de stele
(Priveşte dinafara
Sistemului solar
Şi ai să vezi cum luceşte praful
Pe care calci).

Despre cruce nu se rostesc cuvinte.

Până nu voi deveni mut,
Până nu-mi voi lega limba,
Până nu mă voi cocoşa
De modestie,
Adevărat, adevărat,
Zic ţie,
Nu voi scoate nici-un geamăt.

Ea va rămâne înfiptă-n
Inimă,
Doar toiagul lui Moise,
Rupt din Viţa Vieţii
Se va urca până-n
Infinit.

Niciun comentariu: