Pagini

marți, 25 septembrie 2012

Postmodernismul modemului



N-am mai văzut Luna aseară
Şi nu-mi pare rău,
Ştiam că se joacă de-a v-aţi ascunselea
Cu îndrăgostiţii.

Mi se pare că germanii fiind reci,
Precum dumneaei, Hegel şi Hitler –
(Nu eu i-am apropiat, ci istoria)
Au făcut-o bărbat,
Iar Soarele e damen-tango –
Accent pe ultima silabă -
Fiind mare criză de tauri
Prin cele ţării nordice.

De ce nu m-aş zgâi eu la stele,
Mi-am zis,
Nu se poate să nu fie vreun anghel p-acolo
Care să-mi facă semne cu pălăria
Sau vreo anghelică dolofană
Fără rană
La sprânceană
Să-i dau vană
Pân-la toamnă.

Dreptul care,
Ioane, Ioane,
Ieşii chiar acum în cale
Pe cărare
Să îţi spui şi dumitale
Că iar văzui Carul Mare.

Iubito
(M-am certat cu Creola,
Mă dau la Roberta,
În aşteptarea unei bavareze,
Că nu sunt plagiator
Să mă cert cu nemţoica),
Pe toată întinderea
Câmpei Române,
Pe dealuri şi preste munţi,
Eu, viitorul tău iubit,
Sunt printre puţinii nebuni autohtoni
Care nu a schimbat roţile carului
Cu anvelope de cauciuc.


Spiţele nu se aud,
Bucşa nu zdrăgăne,
Păcura unge.

Ce cald e trupul tău
Prin văzduh.
De n-ar fi aşa,
De ce vin îngerii
Să te atingă
Şi să să se convingă
Că eşti.

Niciun comentariu: