Te voi duce-ntro zi la câmpie,
În cerul verde și fără stele,
Acolo
Greierii cântă-în urechi de zei,
Păsările se hrănesc
Cu raze de soare.
Ura nu a fost înființată,
Năvălitorii lipsesc din povești,
Nu-s drumuri în colțuri,
Văi cu ascunse capcane,
Bătrânul orb pășește
Fără baston.
Cad perpendicular razele
Fiecare caută miezul pământului,
Când îl găseste
Se cutremură îndrăgostiții
Și fecioarele fixează nuntirea.
În câmpie,
Câmpia cea mare cum am numit-o cândva,
Câmpia care nu se pierde în sunete
Având o singură gamă,
Cântecele nu au ecou,
Rămân lipite de zidul nemuririi.
Nu te poți rătăci,
Dar vino să te leg de mână
Cu un cuvânt:
Va fi veregheta orizontului.
Ea când se va dorui după tine
Va plânge,
Marginile ei se vor ridica
Și te vor căuta
Până vor deveni cerc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu