Pagini

marți, 6 martie 2012

Nicolae Labiș, Muntele cântă

Muntele cîntă

Cînd soarele răsare rubiniu dimineața
Prin minţi,  
Peste ape şi punţi,
Se naşte cu vuiet de muncă, viaţa.
Cămăşile negre, vărgate,
Înfăşură corpuri vinjoase, bronzate,
Bătute de soare, bătute de vînt.
Ţapiniie scurmă cu ciocul de fier
In arbori ce pier
Şi cad la pâmînt.

Aici,
Între miezuri de stincă,
In noroi, sau în funduri de ripă adincă,
Cu palme bătute, cu buze crăpate,
Cu ploaia şi vîntul şi soarele-n spate
Cu inima-n flăcări, fierbinte ca jarul
Munceşte mereu ţapinarul...

Cînd noaptea perdeaua de umbră-şi desface
 Cînd soarele raze-n hăţişuri implintă
Viaţa se naşte
 Şi muntele cîntă.

Niciun comentariu: