Era tăcere sub alb,
Nu pătrunsese încă
Lumina Soarelui,
Doar apele se scăldau în alb:
Timide lacrimi ale trecutei ierni
Albe.
Era tăcere sub alb
Nu se auzeau respirații,
Sufletul nu are suflare,
Spirit e, lumină e, scânteie.
E tăcere oricând gândesc la tine,
Nu-mi vâjăie capul,
Nu se sperie fruntea:
Undeva în adâncul sinelui
Cresc mărgăritare
(În sân. Sub inimă. În)
Era tăcere sub alb,
Tăcere sub negrul pământ,
Tăcere în cer,
Tăcere sub ape.
În jurul Domnului
Îngerii cântau osanale.
Sufletul tău dansa:
Acolo nu există forța gravitației.
Plutești ca un fulg pe
Coroana de smarald
A crucificatului.
Era tăcere și e tăcere.
Și e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu