Omul era vulgar, greoi ca înfăţişare, bondoc, cu o voce groasă şi gesturi violente. N-avea pic de haz. Glumele lui erau obscene şi grosolane. Dar în conversaţiile puse în gura oamenilor de spirit creaţi de el (Iluzii pierdute) este admirabil. Sînt nişte conversaţii stupide. Parizienii săi par nişte căruţaşi cu chef. Ducii lui fac calambururi, vorbesc în doi peri şi rostesc cuvintele pe jumătate. Lucru curios, el a văzut lumea, lumea bună ; dar nu-i mai puţin adevărat că nu-i de ajuns să vedem, că avem întotdeauna pe jumătate impresia pe care lucrurile o produc asupra noastră, astfel încît lumea mare prezentată de el seamănă cu o gheretă de portar dintr-un cartier sărac.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu