Pagini

luni, 5 martie 2012

„Pa­rizienii săi par nişte căruţaşi cu chef.”...

„Balzac a fost vulgar şi pătrunzător, grosolan şi subtil, plin de prejudecăţi pros­teşti şi, pe neaşteptate, nespus de clarvăzător şi de pro­fund. Platitudinea lui stîrneşte uimire, ca şi imaginaţia lui. Are intuiţii de geniu şi reflecţii de imbecil. E un haos şi o problemă. Să încercăm să-1 descifrăm.
Omul era vulgar, greoi ca înfăţişare, bondoc, cu o voce groasă şi gesturi violente. N-avea pic de haz. Glu­mele lui erau obscene şi grosolane. Dar în conversaţiile puse în gura oamenilor de spirit creaţi de el (Iluzii pier­dute) este admirabil. Sînt nişte conversaţii stupide. Pa­rizienii săi par nişte căruţaşi cu chef. Ducii lui fac ca­lambururi, vorbesc în doi peri şi rostesc cuvintele pe jumătate. Lucru curios, el a văzut lumea, lumea bună ; dar nu-i mai puţin adevărat că nu-i de ajuns să vedem, că avem întotdeauna pe jumătate impresia pe care lu­crurile o produc asupra noastră, astfel încît lumea mare prezentată de el seamănă cu o gheretă de portar dintr-un cartier sărac.”[1]


[1] Emile Faguet, Balzac, in Studii literare, Bucureşti, Editura Univers, 1975, p. 472.

Niciun comentariu: