Pagini

luni, 5 martie 2012

Două vorbe despre Balzac

Influenţa lui a fost foarte mare. Fără a vorbi de imitatorii lui direcţi, cum este Charles de Bernard, cum este ilustrul Flaubert, trebuie să recunoaştem că el a temperat-o parcă pe George Sand şi a avut o oarecare contribuţie la ruptura ei cu literatura de pură imagi­naţie şi cu întoarcerea ei la ceea ce este simplu şi firesc, ceea ce nu însemna, dealtfel, decît o întoarcere la ea însăşi. Cred cu tărie că nici teatrul lui Augier, nici cel al lui Dumas-fiul n-ar fi existat, cel puţin nu în forma în care sînt, dacă n-ar fi existat Balzac, şi, fără în­doială, nu înseamnă puţin lucru de a fi smuls scena franceză de sub influenţa teatrului întru totul conven­ţional al lui Scribe.[1]


[1] Emile Faguet, Balzac, in Studii literare, Bucureşti, Editura Univers, 1975, p. 472.

Niciun comentariu: