când am văzut ce drum şi sens
are pămintul cel imens
încât învins l-am sărutat
ca pe un adormit băiat -
copilul meu cel mai intens
trăind pe mii şi mii de benzi
de lasere şi suspendat.
Iar seara m-am abandonat
pieptului său enorm patern
fără s-aud nici un oftat
al lumii, numai cum aştern
vânturi din stele praf curat
pe ochiu-i de-animal etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu