Nu-ți încerca glasul
În pădure,
Lupii-s departe, urșii nu dorm,
Doar căprioarele vor privi
Speriate în jur
Dar urechile lor
Te simțiseră
De când te-ai hotărât s-o apuci
Pe poteci
(Picioarele lor firave,
Ochii blânzi,
Pământul care nu se afundă sub copite,
Glontele care nu tremură alergând
Înspre moarte.
Roata de fier a netrebnicului
Care a unit foamea de cer
A lui Labiș cu timpul încremenit.
Dacă vrei să asculți
Și altceva
În spatele cântecului
De împreunare,
Ascultă
Cum ronțăie
Petala ghiocelului
Din pelerina zăpezii
Și iese învingător
Ca Soarele din bătălia cu norii
(Nu e nicio luptă, copilo,
E doar umbra unui ecran etern
Și bine chibzuit).
Frunză, tu,
Mereu renăscută
Ca privirea mea de dimineață
(Și ochiul mamei iubite
Care privește din cer).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu