Când se trezește domnul meu,
Cel care niciodată nu doarme,
Cel căruia nu-i obosesc ochii,
Cel care crește fără să fi fost vreodată copil,
Munții dau binețe,
Iar apele din văi tresaltă ca mieii.
Ce ușor se doarme
Când veghează nemurirea,
Cum se odihnesc nervii pe pernă
Ca puii de lei sub laba bătrânei regine.
Chiar acum a plecat după hrană
Versul meu:
Pământul e obosit de liniște,
Vânturile lovesc aceeași nepăsare.
Vino, iubito. Vino, dimineață,
Am acordat pianul
Poți să te întinzi pe plajă,
Pescărușii așteaptă un semn,
Mâna mea, baghetă magică,
Le poruncește să te ridice deasupra
Stâncilor.
Brațele mele, brațele lui
Aripi care spală grijile
Vor deveni leagăn.
Și valul:
Hai hui, hai hui.
Nu cântă,
E vântul care își caută genele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu