O altă scrisoare este, în fond, pretextul împărtăşirii impresiilor legate de viaţa; satului : „Acum am cam multă treabă cu făcutul fînului. Chiar azi am să plec pînă la tata, cu mîncare, la Plaiul Bătrîn. Acum să fii tu aici să urci coasta Bătrînului Plaiu, să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcoreşti cu apă din fîntîniţa de sub deal, la umbra de arţar. Această fintîniţă, cu volumul nu mai mare decît al unei respectabile cuşme ţurcăneşti, forfoteşte veşnic de apă rece ca o porţie de îngheţată de 37 lei de la Huţu şi limpede ca apa căpătată prin distilare de la dl. Vasile Bogdăneţ, tatăl drept al lui Vulercik, cel cu paleta şi cu bicicleta... Şi de acolo priveşte bîtca Turcu şi Primătariul cel cu lanuri întinse de secărică aromată care pişcă limba şi nasul... Ţapinarii au lucrat două jgheaburi pe povîrnişul despădurit din faţa ferestrei mele şi de acolo dau drumul la traverse la vale. Mă sui pe deal şi privesc cum vin lemnele la vale cu hîrîit de parcă ar plînge, şi cum, în momentul cînd părăsesc jghebul se urcă-n aer şi apoi cad cu sgomot stîrnind aşchii de praf... Iţi trimit o poezie. Cîndva o să-ţi trimit mai multe".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu