Pagini

miercuri, 7 martie 2012

Al șaptele poem postmodern


Ce șeptel avea colectiva
După ce omorâse caii,
Mergeau vacile singure la muls,
Oile behăiau pe muzică
De Ceaikovschi,
Președintele bea în ritm de hazeaică
Iar chimista lua premii mondialiste.

Șapte sape late
Mergeau singure la prășit,
Iapa fugea de prăsit,
Pământul cam părăsit,
Activistul iscusit,
Seku Ture in vizit,
Bunicul meu opărit.

La Băneasa-întro grădină
Mircea cânta în sudină.
Care este, bre, mircea
Mă întrebi acum mata.
Ăl de hăis și ăl de cea.

Cel de hăis e partea stângă
Și are limba mai lungă,
Cel de cea e mâna dreaptă
Și doar mă-sa e otreapă,
Ta-său era om cinstit,
Doar de bine-a ciripit.

Iată a sosit morala:
Cinstea nu se ia ca boala. 

Niciun comentariu: