M-aş fi plimbat
cu bicicleta
De s-ar fi urcat şi
pisoiul
Pe spinarea mea
Iar un ied şi-ar
fi odihnit
Burtica
Pe creştet.
Lentilele
privirii
Nu au putere să
fixeze un ochi,
Tu te-ai ascuns
după un brad,
Brazii sunt
mulţi,
Cetina plânge,
Tată îmi
aminteşte
Că tămâia nu-i
sfântă,
Doar Dumnezeu e
plin
De iubire.
Renunţ să mai
desenez nori,
Chipul tău se
prelungeşte
Ca picioarele din
acuarela unui elev.
Strig
Fără disperare,
mai mult murmur.
Norocul e bun.
Îmi răspunde ecoul
Repetându-mi
numele.
E bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu