Ca Spiritul Domnului sunt
De calme,
Ca Duhul care nu rupe
Nimic în cale
Ca vântul cel mai odihnitor.
Şi, totuşi,
Lovesc geamul,
Trec prin munţi,
Sfarmă pietre,
Răscolec minţi,
Pornesc revoluţii,
Declanşează războaie.
Şi nimeni nu suferă
Nu există victime colaterale,
Se usucă lacrimile,
Învie morţii.
La malul mării
Pândesc ca un grănicer umbra ta,
Eşti ca o trestie singuratică,
Salcie pe creste.
Şi gândul mea aleargă
Ca un dor.
Adio, tristeţe,
Vagoanele de melancolie s-au prăvălit
În văgăuna uitării.
Cri-crip, cântă zorile,
Cip-cirip, lovesc zorii
Paginile eternităţii.
Aleluia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu