Mulţi cititori şi critici s-au lăsat înşelaţi de aspectul prozaic al acestor versuri. Autorul le-a întins o capcană şi ei au căzut în ea. În realitate, simplitatea poeziei lui Camil Petrescu îşi trage seva din profunzimea ei. El are capacitatea de a spune lucruri grave în cuvinte obişnuite. După ce citiv versurile sale avem impresia că puteam şi noi să scriem aşa ceva. Poate fi adevărat, un singur lucru a lipsit: nu am făcut-o. Dacă am încerca acum, am observa că, totuşi, ne-ar fi cu neputinţă să descoperim şi, mai ales, să vedem idei şi să avem şi capacitatea de a le transmite şi altora. Mihai Ralea, spirit subtil, de altfel, cade în greşala semnalata mai înainte. Dl. Camil Petrescu e desigur un poet de oarecare talent. Indiferent de “partis-pris”-ul tehnicii sale, de intenţia sistematic şi vizibil voită cu care o realizează. Indiferent chiar de inconvenientele, pe care, fatal, le aduce predispoziţia către o excesivă simplitate”.[1]
Este aici un semn de opacitate critică, nu ca un poet de oarecare talent poate fi privit Camil Petrescu şi, indiscutabil, nu spre simplitate are el predispoziţie. Am zice dimpotrivă. El este pur şi simplu împotriva floricelelor şi a lipsei de înţeles, de ideie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu