Se adunaseră toţi norii
Deasupra casei
De parcă şi-ar fi dat întâlnire
Ca absolvenţii unui colegiu
britanic
Şi niciunul nu decedase pe front.
Nu-i vorbă, că nici războaiele nu mai
Sunt ce-au fost, dar cine
Şi-ar dorit să fie,
Când moartea e analfabetă,
Beată,
Ceată
În găleată
Târfă despicată
Pe poiată.
Tu eştri fată
Minunată
Procreată
Să fii dată
De un tată
Unuia născut o dată
Cu o frunte lată.
Şi îmi era bine,
Paşii tăi erau ritmici
Ca stropii de ploaie.
Pic, pic,
Pic poc.
Doamne, ce noroc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu