Pagini

joi, 10 iulie 2014

Nostalgia dealului

Frumuseţea câmpiei pierdută
În întuneric,
Norii care nu se mai văd,
Fulgerul care împarte noaptea în două
Cu siguranţa baciului
Care taie caşul uriaş
Şi nu mai e nevoit
Să-l cântărească.

Motanii nu au bucurii pe acoperişul
Lumii
Şi nici nu încearcă rezistenţa tablei ruginite,
S-au îndrăgostit de lanul de grâu
Dat în pârg,
Cu şoricei care mişună
Ca poftele în sânul
Unei eleve de liceu.

Sunt semne de ploaie
Cu melancolii de câmpie
Şi dor de viaţa
Ca în noaptea plină de tunete
În care te regăseai în mine
Ca mielul nevinovat
Neştiutor de păcate.

Mai spune-mi o dată
Că visezi să rătăceşti pe mare
Sub ploaia de stele.



Niciun comentariu: