Pagini

miercuri, 9 iulie 2014

Linişte sufletească


Seara păşeşte pe furiş
Cu paşi molateci de pisică,
Se strecoara precum apa
În pământ nisipos
După o vară de neputinţe.


E calda aşteptarea
Ca privirea mamei
Care şi-a alăptat pruncul,
Ca mâna întinsă de bărbat
Deasupra casei
După ce i-a aşezat coperişul.

În noapte
Nici greieii nu mai răsuflă
Când apari tu,
Frunzele au uitat să tremure,
Stelele, corăbii în portul veşniciei,
Au tras la mal.


Aş dormi somnul de veci
Aş spune senin
Până aici,
M-aş împăca în sfârşit
Cu mine
Şi aş lăsa adâncului
Hainele ponosite.

Dar aştept liniştea ta, Împărate,
Popasul tău ultim
Pe Muntele Măslinilor
Ca să spui
Pace vouă,
Vă dau pacea mea.

Vă înstăpânesc peste
Liniştea veacurilor
Care a astupat
Spărturile.


Niciun comentariu: