Pagini

miercuri, 21 noiembrie 2012

Plângerea Sunamitei



N-am uitat, bună mamă,
Laptele supt
(Zic şi eu ce zice lumea,
Dar nimeni nu ţine minte),
Iar cum mă leganai pe picioare
Cu ochii deschişi înspre cer
Mă leagăn şi azi
Când îmi astupă plânsul
Dorinţa de moarte.

Tatăl meu,
Norocosul bărbat ales de tine,
Mă purta pe umeri ca pe un trofeu,
Cu o mână mă arăta soarelui
Şi mă închina nesfârşitului.

Cum a fost atingerea dintâi
A rotunzilor mei sâni
N-am uitat
Şi nici primul loc
În care m-au săltat
Bărbaţii lui Iuda
Şi fiii lui Israel
Când m-au ales
Cea mai frumoasă fecioară.
O, de m-ar fi ales pentru ei,
De-aş fi fost aruncată târfă
La câini,
Aş mai găsi lacrimi să plâng.

Trupul meu are răni
Adânci ca fântânile cu foc,
De când am atins
Piciorele Regelui meu.

Mai mare şi peste cântăreţi.