Uneori și alteori

Genele sunt mai grele

Decât pietrele, iar pământul acționează

Asupra inimii

Cu puterea toporului profetic

Atras de adâncul unei bălți.

Uneori pricep cum curge o lacrimă

Pe obrazul înșențuit al unei mamei,

Dar niciodată nu pot desluși urma cuțitului

Care secționează dorul.

Uneori

O mână nevăzută,

Hoață ca o coțofană,

Îmi strange inima dorind

Să o facă ghem,

Apoi s-o arunce puilor ei.

Alteori

Mă întreb dacă e bine că ești

Sau era preferabil

Să fi trecut pe cea lume

Înainte de nașterea ta.

Doar ecoul se lovește de stânci,

Vântul se strecoară ca tristețea.