Flăcări albe

A luat foc muntele

Și cântă în ritm de dans.

Pe frunte și-a pus coronă regală

O uriașă pălărie albă.

Pe borurile ei cânta

Infinite orchestra,

Iar ecranul reface

Figuri preistorice.

Păstrez doar pentru mine

Luptele uriașilor

Care dispar ca imperiile

Sub rostogolirea indiferentă

A eternității.

Figuri fantastice,

Moștrii antedeluvieni,

Zâne binevoitoare

Și ursitoare de prunci cu destin uniform

Trec ca valurile mării

Când apari tu.

Și  rămâi în memorie

Cum în veci nu se va stinge

Flacăra caldă

Din zâmbetul mamei.