Ars poezie

Azi am ocolit creionul

De care mă sprijineam

Când scriam versuri.

Era bătrân ca boală,

Bont

Şi pe alocuri îi sărise

Vopseaua, iar câteva note

Muzicale se dezacordaseră.

Am recunoscut şi câteva urme

De colţi,

Dinţii în care am vrut să-mi înfig

Sentimentele

Neştiute de nimeni,

Abia de mine bănuite

În puţinele clipe de întâlnire

Cu Dumnezeu.

Până la urmă

Ne-am împăcat, l-am strâns

Între buzele fără vlagă,

Tocite de aşteptare

Şi l-am sărutat.

Ce gust de poezie

Are lacrima, domnule.