Spovedania Penelopei

Tu, haimana de ape,

Ai văzut în ogradă

Numai pețitori nespălați

Și câțiva mâncăi

Capabili la nevoie

Să frigă și cotețul

Nu doar câinele.

Dar erau și câțiva care miroseau

A bărbat

Și tare bine mi-ar fi fi prins unul

În miez de noapte,

Când arde cearșeaful,

 Susură nisipul,

Se-ncing picioarele,

Dor sâni,

Urlă stelele,

Fuge gândul nălucă.

Umblai hai-hui, bărbate,

Adăstai la sirene cu guri de meduză,

Dormeai liniștit, grec parșiv.

Știai că nu-ți uit ochi,

Porc bătrân ce ești.

Și-ai să mai fugi odată.