Oricât ar fi de minuscule,
Infinit de imposibil ca dimensiune,
Dar tot mi-aş găsi un locuşor
În centru,
Existând chiar şansa să mă ţină
Meşterul în braţe,
Cum legăna mieii,
Când unu, când doi, când pe toţi.
Dar dacă mama sau bunica or fi fost căpriţe,
Nu poate nimeni să spună
Că iedul nu are locul în ţarc,
Deci sar pe circonferinţă.
Acolo ţopăia înţelepciunea
De la facerea lumii.
Nu ştiu dacă am prins-o
Dar mi s-a părut că m-am agăţat de-un picior.
Ce spectacol, ce dans, ce emoţii
Să nu simţi cum se mişcă astrele,
Să auzi cântec de stele
Fredonând
El e,
El e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu