Tocmai a intrat în
port
Încărcătura cu săbii
De Toledo.
Privesc lama luciosă
Și-mi văd chipul
Și văd zâmbetul uitat
Și culoarea de zambilă
A ochilor care nu știu încă să mintă.
Tu știi că să sunt naiv
Și-ți cunoști bine nopțile nedormite,
Zâmbești de câtă minte a plecat
Cu sorcova
În plină lună de vară.
Copilo,
Nu mai am timp
Să-ți ucid toți pretedenții,
Doar arcul, arcul
Mai pot să-l întind
După o taină învățată
De la însuși Ulise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu