Ce-i în colț în
partea dreaptă,
Sub o pânză de
păianjen
N-am știut până
aseară
Când bătea luna
spre galben.
Te zărisem la
fereastră
Mai mult trup și
puțin chip,
Se-nvârtea-n loc
Carul Mare
Când ai rămas fără
slip.
Eram un poet romantic
Şi a văzut frunza-n
geam -
Nici uscată, dar
nici verde:
Făt Frumos
făr-talisman.
Ca spernța care-ți
fuge
Și aluneci când o
prinzi
Te prelingeai
printre dește
Ca iubirea din
oglinzi.
Știu c-ai să revii
deseară
Ca să-mi vindeci
vechea rană,
Să nu-ți mai aduci veșminte
Am să-ți pun pe cap
coroană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu