Cel plin de sine
Se întreabă
Pentru cine bat clopotele,
Iar glumețul voia să știe
De ce se trag clopotele
Bănuind că funia e mai importantă
Decât limba.
E duminică
Și nu se aude nici-un dangăt -
La patriarkie se servește dejunul mic
Și se reîncălzește ciorba rămasă
De la dansul de ieri,
De parcă mama lui Hamlet n-ar fi murit
Cu inima afară.
Eu sunt trist
Ca o peniță
Pe aripa căreia s-a uscat cerneala
Și nu pot afla pentru cine
A răsărit soarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu