M-am sculat ca olteanul
Cu noaptea în cap
Și n-am mai avut
unde să-mi pun
Pălăria.
Nu-i nimic, mi-a
zis
Dimineața,
Dă-te mai încoace
Mai spre gardul
lui Moș Mitrică
Cel albit de zile
Și-ți vei agăța
Grijile într-un
cârlig de rază,
Apoi freacă-ți
tălpile de iarbă
Și te încarci cu
toată energia
Sistemului solar.
Dar dragostea,
Am îndrăznit să
întreb stelele,
Nu știți pe unde
S-a pitulat.
Mi-a răspuns luna
abia spre seară
Înainte s-adorm.
E vis, copile, e
Desen pe nisip,
E val de pârâu.
Și nu am crezut-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu