Timpul probabil

Azi a nins cu fulgi de plop,

Eu îmi admiram lăstarii crescuţi

Din nişte buturugi rămase

După trecerea hunilor.

Verdele umpluse ograda,

Urcase pe acoperiş,

Se scurgea pe ziduri,

Colora ferestrele,

Iar inima mea pompa sânge verde

Pentru o dragoste nenumită.

Azi am îngenunchiat în iarbă

Şi am palpat uriaşul stomac

Al pământului,

Îi ascultam bătăile inimii

Şi el îmi şoptea liniştit:

Mai vreau, mai vreau.

Mâine, iubito,

Îţi voi trimite o scrisoare

Nesemnată.