Bat aerul
Ca înotătorii
olimpici,
Apoi uită ca au
picioare prea lungi
Și încercă să
prindă pești
Din apele
norilor.
Mai pre sus de
cer
Am urcat și eu
În câteva rânduri
Și nu se poate să
fi uitat
Tocmai tu
Meschinăria
grijilor
Când te învățam
să planezi.
Nici eu nu mă
născusem învățat,
Dar ascultasem
strigătul de dor
Al unui pescăruș
Care uitase
marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu