Psalm de Mai

Când îmi fuge mintea spre tine,

Domnule,

Mă minunez ca un prunc,

Mă opresc din orbecăială

Și se face lumină în jur

Deși nu am putere să deslușesc

Toata slava.

Când uit, ca orice ființă creată

Din pământ,

Să mă gândesc la tine, domnule,

Sunt gol ca o troacă uscată

Și de m-ar radiografia cineva

Aș fi doar pâslă,

Sârme nelegate,

Urme ale unei furtuni de nisip.

Domule, încerc să spun

Că numele tău

Mă învie

Și îmi unge corpul ca un undelemn sfânt,

Iar mintea dă semne de sclipire.