Dacă ţi-a fost
frică de apă,
Cum şi muntele se
fereşte
Şi fuge de
oglinda adâncului,
Hai să trecem
prin foc.
Începem cu
trecutul,
Rănile acelea
care-i speriau pe evrei,
Obligaţia
leproşilor
De a urla pe
uliţă
Necurat, necurat,
Dă-te la o parte,
Curatule!
Noroc că a veni
un nazaretean
Şi ne-a curăţat
pe tot
Printr-un singur
cuvânt:
Veniţi.
Vom lăsa hainele
pe ţărm
Aprinse de
căldura poftelor.
Eu deja mi-am ars
mâinile scriind acest poem,
Picioarele ard
cum joacă ursul
Când aude toba
ţiganului.
Ard, iar flacăra
Nu dă semne de
stingere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu