ÎNCUVÂNTAT

Dinspre sus

Veneau în tropot frumos sunător

(Ca bătile inimii tale, iubito)

Caii dimineţii

(Sunt blânzi,

Nu-şi arată gingiile

Ca armăsarii nebuni de prea plin

Şi de mirosul iepii grăbite).

 

Dinspre jos

Urca miros de toamnă

Cu salcâmi înfloriţii

A doua oară

(Ca iubirea clandestină a lui Goethe,

După ce-i albise peruca).

 

Între atâtea comori

(De nu le putea ţine nici Abraham la sân

Şi nici Solomon nu le da de cap

Cu toată goana lui după femei)

Nu ştiam ce să fac

Şi am amuţit cu gândul la tine.

 

Minune a dimineţii

Lunecate.